Magazine de VIS(E)


Matius face doar magazine. Traieste doar din proiectarea de spatii comerciale, refuzand practic proiecte de blocuri, case, hale industriale si alte programe de arhitectura. Ce-as face daca un client mi-ar cere sa-i desenez 200 de MAGAZINE DE VISE in Romania? Refuzul mi-ar putea limita considerabil bugetul. Acceptul mi-ar aduce o publicitate negativa probabil. Ce-ai face intr-o astfel de dilema?

Sunt foarte pasionat de filmele cu si despre oameni cu probleme: nebuni, artisti, puscariasi, oameni in situatii limita. Plecand de la aceasta, am inceput sa citesc apoi articole si carti despre sociologie, psihologie, filosofie  pentru a intelege nevoia oamenilor de a cauta stari, lumi, realitati noi. Imi plac oamenii, si cred ca am reusit sa comunic cu tot felul de personaje, devenind oarecum amici chiar daca ii vedeam pret de 5 minute in autobuz de pilda.

Mi-am dat diploma ca arhitect cu o tema cu totul noua in tara: Centru de reinsertie sociala pentru drogodependenti. Ulterior, stand de vorba cu specialisti in bransa, am aflat ca aceasta metoda nu e rodnica si ca s-au desfiintat deja ca institutii prin tarile vestice. Practic se pare nu e nevoie sa-i extragi pe oamenii cu probleme din societate, sau familie, sa le creezi un univers nou, artificial si apoi sa-l arunci iarasi in lumea larga.

As face totusi un experiment: as face totusi MAGAZINE DE VIS. Ceva mixat intre Librariile Carturesti, teatru de apartament si cinematografe de buzunar. Arta, oamenii si viata sunt cel mai frumos vis. Drogurile, (inclusiv beutura) sunt usi ale perceptiei care nu stii catre ce lumi noi se vor deschide. Poate ca nici nu merita incercat.

Voi reveni la ideea de realitate virtuala cu link-uri catre filme si cu teorii noi. Nu uita sa lasi un comentariu si sa votezi acest articol!

Advertisements

9 thoughts on “Magazine de VIS(E)

  1. Salut Matius
    Suna interesanta ideea ta. Poate ar fi bine sa revii la acest articol si sa definesti ceva mai bine ”Drogurile, (inclusiv beutura) sunt usi ale perceptiei care nu stii catre ce lumi noi se vor deschide. Poate ca nici nu merita incercat.” in sensul categoric ca aceste lucruri, experiente sau indiferent ce sunt… nu trebuiesc incercate. Exista persoane ce pot decide in cunostinta de cauza daca sa faca acest pas gresit si sa deschida aceste noi usi ale perceptiei. Am spus in cunostinta de cauza in sensul ca sunt persoane mature care inteleg pericolele si au o imagine completa a actiunii lor. Dar ce facem cu cei care o fac din teribilism, din curiozitate, din faptul ca e funny … Cred ca acesti oameni trebuie sa stie clar, ca dupa ce deschid acea usa se poate ca experienta de viata sa fie foarte dura, trebuie sa mai stie ca este mult mai placut sa simti si sa vezi soarele decat sa cauti raspunsuri prin lumea umbrelor pe niste culoare intunecate. Articolul tau suna interesant… in prima faza m-am gandit la faptul ca pana la urma este o comanda si ca tu nu esti practic implicat in vatamarea ori atingerea vietii. Acum in final parca balanta s-a inclinat mai mult catre ”avocatul diavolului” …
    Sper sa te faci bine cat mai curand. Astept sa scrii despre experienta ta de viata ce o parcurgi in aceste zile.

    • Daca ii spui unui copil sau… mai mult, unui adolescent ca: NU E BINE! asta sau aia, sigur va dori sa incerce. Unui adult deasemenea nu-i poti spune sa faca ceva pentru ca deja are si el putere de decizie. Iar celor care au incercat poti doar sa le sugerezi ca poate nu e bine, pentru ca decizia lor e poate deja luata. Si mai este si impartialitatea jurnalistica:prezinti faptele sau povestea fara a impune o directie a ta catre public.

      • Da, dar eu nu spun sa il manipulezi cu aia nu e bine.. aia nu e bine… Cred ca este important ca personajul ce este dispus sa incerce sa deschida usa de care vorbeam, sa cunoasca toate implicatiile, sa cunoasca cu realism tot ce se poate intampla si ce poate sa implice deschiderea usii. Nu vreau sa transform ideea de mai devreme in ”fructul oprit” cat despre jurnalism, reportaj si tot asa cred ca problema trebuie prezentata cu realismul cutremurator al strazii, al scolilor, al parintilor disperati. Da cu pragmatism fara a influenta cu ceva mintea cititorului si fara a denatura realitatea, ceea ce inseamna un reportaj. Zi frumoasa iti doresc.

      • Ai dreptate, nu am prezentat partea intunecata din spatele usilor pe care le deschid cu ‘generozitate’ drogurile legale sau ilegale, dar promit sa revin. Iar cel mai nimerit este sa prezint filme din sfera aceasta. Requiem for a Dream, sau Enter the Void sunt doua exemple in acest sens, desi tot nu e suficient. Din fericire nu am cunoscut direct oameni captivi in lumi artificiale, cu exceptia poate a catorva betivi iremediabil, prin santiere sau prin trenuri. Revin, promit sa revin!

  2. dragul meu frate, eu ma intilnesc zi de zi cu oameni nebuni (g15), posibili puscariasi si oameni saraci, saraci…si asta imi da de gindit serios in fiecare zi.

  3. Realitatea nu e niciodata asa cum o visam, pentru ca ceea ce e frumos pentru inceput se alieneaza extrem de repede..
    Ce frumos visezi, Matius, intotdeauna…doar banii si trierea sociala pe care spatiile pe care le proiectezi tu fac ca ele sa fie cat de cat aproape de ceea ce ai intentionat…
    Din pacate spatiul acela cu oameni stimulati de substante controversate si, in acelasi timp, interesanti, boemi, pasionati de teatru, film, lectura, este utopic in forma unui magazin! Nu ma intelege gresit, el exista, dar trierea nu mai tine doar de spatiul in care se gaseste si preturi! Si de obicei, e pentru foarte putin timp…
    In anul 2 de facultate am mers in excursie un grup de 5 oameni si faceam cu randul sa avem grija de ceilalti- eram in stare bahica cat se poate de mult- dar unul trebuia sa dramuiasca banii si sa se gandeasca si la mancare, la spatiul pentru dormit- si absolut Toate lucrurile le faceam impreuna…. In anul 5 de facultate lucram la mare si locuiam 3-4-5 intr-un apartament unde era atat de cald incat practic stateam toti doar in slipi- lucrul asta fiind foarte firesc in acel moment.
    Cand am ajuns in Iasi, in ambele cazuri, eram jenati, raporturile, valorile se schimbasera…
    Si, da, cred in filmele mentionate de tine, sunt mai bune decat orice sfat!
    Pe langa asta, cred ca era un fragment intr-un film (Apocalypse Now?!?) in care am vazut prima data o camera plina de consumatori de opiu…ce te socheaza este lipsa de miscare…ca in Traispotting, in transa esti doar cu tine…ce mai conteaza spatiul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s